Vaticanul si extraterestrii

In anul 1600, Biserica din Roma il condamna pe filosoful italian Giordano Bruno la ardere pe rug din cauza speculatiilor sale care spun ca si alte lumi ar putea fi locuibile.

In anul 1633, Galileo Galilei este etichetat ca eretic de catre Biserica Romano-Catolica si fortat sa revina asupra afirmatiei care spunea ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui. Cuvintele sale au ramas in istorie : "Si totusi, se invarte !".

In anul 2008, Vaticanul declara ca accepta posibilitatea existentei extraterestrilor, in special a celor inteligenti. Se subliniaza urmatoarele idei :

- Puterea de creatie a lui Dumnezeu este nelimitata;
- Posibilitatea ca viata sa existe si in alte locuri din Univers, este foarte mare;
- Descoperirea fiintelor extraterestre ar avea un impact major asupra umanitatii;
- Existenta exterestrilor ar fi considerata ca facand parte din creatia lui Dumnezeu;
- Descoperirea si existenta unor fiinte din alte lumi nu ar contrazice cu nimic credinta in Dumnezeu.

Dupa ce am citit articole si pareri legate de acest subiect, am ajuns sa-mi pun cateva intrebari la care am gasit niste raspunsuri, ipotetice, bineinteles.

De ce a iesit Vaticanul in fata cu aceasta declaratie publica ? Practic, Vaticanul nu afirma ca extraterestrii exista ci doar se precizeaza pozitia pe care o are cu privire la o posibila descoperire in acest domeniu. I se mai pare cuiva aceasta miscare ciudata ?

Parerea mea personala (pentru ca e blogul meu si am dreptul la pareri personale) este aceea ca Vaticanul detine informatii importante cu privire la existenta vietii extraterestre si nu numai. Din cauza numeroaselor secrete care au iesit la suprafata, unele dintre ele fiind incontestabile, oameni din interiorul Vaticanului au considerat ca momentul adevarului se apropie, asa ca au luat masuri de urgenta facand o astfel de declaratie publica.

Vaticanul practic se pregateste in acest fel pentru ceea ce urmeaza. Se pregateste de fapt pentru ceea ce stie ca se va intampla cu siguranta, in viitorul apropiat. Oamenii, credibilitatea si reputatia sunt printre cele mai importante lucruri. Mutarea facuta este, la o prima vedere, una defensiva, insa aceasta poate avea si implicatii ofensive. La fel cum un trisor tine o carte in maneca asteptand doar momentul oportun sa o foloseasca.

Daca nu ati reusit sa intelegeti ce am incercat sa spun, o sa va dau un exemplu banal : Intr-o buna zi ma decid sa fac un drum pana la sediul politiei, sa intru inauntru si sa strig cat pot de tare ca vreau sa fiu considerat nevinovat in cazul in care va fi jefuita banca X de pe strada Y. Eu zic ca e destul de logic ceea ce urmeaza sa se intample, nu ? Banca X urmeaza sa fie jefuita. E clar ca eu am cunostinte despre acest lucru, altfel nu as mai fi facut afirmatia respectiva. Dupa ce se va produce jaful, desi voi fi considerat suspect, avocatul poate folosi gestul facut de mine, in favoarea mea.

Laura Bush si copiii

Trei copii in pijamale stau pe niste scaune micute din primul rand. In spatele lor se afla un inger. In fata lor e un scaun mare comfortabil, neocupat. Lumina e perfecta.

Ingerul : Dragi copii, va rog sa va ridicati pentru a-i face o primire calduroasa distinsului nostru vizitator, doamna Laura Welch Bush.

Copiii se ridica si incep sa aplaude. Laura Bush intra, imbracata intr-un costum albastru, cu o carte in mana. Este o doamna foarte draguta. Copiii continua sa aplaude. Le face semn sa se opreasca, dupa care se aseaza pe scaun.

Ingerul : Luati loc copii.

Copiii se aseaza cuminti la locurile lor.

Laura Bush : Va multumesc copilasi. Nu cred ca am mai avut nicaieri parte de o asemenea primire. Sunt foarte fericita. Dar … pot sa intreb ?

Ingerul : Va rog !

Laura Bush : Majoritatea copiilor pe care i-am vizitat si carora le-am citit, credeti-ma ca au fost foarte multi pentru ca mie imi plac copiii, erau imbracati …

Ingerul : Vreti sa spuneti ca nu purtau pijamale ?

Laura Bush : Exact ! Purtau uniforme, iar daca era o scoala unde uniformele nu erau obligatorii, atunci purtau tot felul de hainute frumos colorate. E prima data cand vad copii imbracati in pijamale. Cat de dulci sunt !

Ingerul : Poate ca este prima data cand cititi unor copii decedati, doamna Bush ?

Laura Bush : Poate ca asa este ! Trebuie sa recunosc copilasi ca sunt putin emotionata. Nu am mai intalnit copii morti pana acum. Si nici copii din Irak. Inainte sa-l intalnesc pe sotul meu, calatoream prin toata lumea. De cand ne-am mutat la Casa Alba am mai calatorit, asa este, dar nu am fost niciodata in Irak. Asa ca voi sunteti primii copii irakieni pe care-i intalnesc si sunteti foarte draguti imbracati in pijamalutele voastre. Imi pare rau ca sunteti morti dar sa stiti ca tuturor copiilor le plac cartile. Toti copilasii pot invata sa iubeasca povestile daca cineva le citeste. De aceea am venit eu aici, ca sa va citesc o poveste foarte frumoasa, pentru ca atunci cand un parinte sau un adult citeste unui copil, chiar daca acel copil este mort, el va invata sa aprecieze cartile, iar acesta este cel mai important lucru.

Laura Bush priveste spre unul dintre copii.

Laura Bush : Tu cum ai murit, micutule ?

Ingerul : In 1999, un avion american a bombardat statia de purificare a apei din apropierea satului in care locuia. Se credea ca statia respectiva furnizeaza energie pentru o fabrica suspectata de producerea unor agenti necesari dezvoltarii de biotoxine. Nu stim daca este adevarat sau nu. Stim doar ca acea statie furniza energie pentru purificarea sistemului de apa necesar satului sau. Acesta deja era malnutrit, suferea de diaree cronica iar medicamentele necesare nu puteau fi gasite. Atunci cand sistemul de purificare a apei nu a mai functionat, mama sa i-a dat sa bea un pahar cu apa infestata cu paraziti intestinali. A murit deshidratat in niste chinuri groaznice. Inainte sa se stinga, a tremurat atat de tare incat suruburile patului in care statea, s-au slabit. Au fost necesare trei zile pentru a i se curma suferinta.

Laura Bush : E ingrozitor.

Ingerul : Da, este.

Laura Bush : Saddam Hussein este un om foarte rau.

Ingerul : Da.

Laura Bush isi indreapta din nou privirea spre copil.

Laura Bush : Iubitule, imi pare rau. Sincer imi pare rau. In ce lume cruda traim. Ce as putea sa spun ? Nu e corect sa fie nevoie sa mori din cauza ca tara ta este condusa de un om rau care fabrica arme de distrugere in masa. Dar vedeti voi, acest om trebuie sa fie oprit altfel va ucide si mai multi copii de pe planeta. Ceea ce vreau sa spun este ca … a fost oarecum necesar ca tu sa mori, scumpule. Stiu ca suna ingrozitor, dar asa stau lucrurile.

Laura Bush se adreseaza ingerului.

Laura Bush : Pot sa-l imbratisez ? As vrea sa …

Ingerul : Din pacate nu, doamna Bush. Copiii acestia nu au corpuri reale, ei sunt precum niste umbre, niste miraje sau vise, e greu de explicat.

Laura Bush : Si de ce sunt imbracati in pijamale ?

Ingerul : Da, tocmai vroiam sa va zic. In Paradis, toti copiii poarta pijamale.

Laura Bush : Tot timpul ?

Ingerul : Doar pijamale, pentru toata eternitatea. Si papucei, bineinteles.

Laura Bush : Cat de fascinant. Dar de ce ?

Ingerul : Ca toti copiii imbracati in pijamale, acestia au sufletul incarcat de regret din cauza zilei in care au inchis ochii. Toti copiii care au avut parte de un sfarsit tragic, sunt imbracati in pijamale iar sufletul lor le este mangaiat pentru a uita ororile traite si pentru a se simti mai bine. De exemplu aceasta fetita. In 1991 se afla intr-un adapost. O racheta numita smart-bomb si-a croit drum prin sistemul de ventilatie al adapostului. Racheta a crezut ca a gasit sistemul de ventilatie al unei fabrici care produce componente ale unor arme nucleare, dar s-a inselat. Un numar de 400 de oameni au fost incinerati la 480 de grade Celsius. A fost chiar si la CNN. Poate ca va amintiti.

Laura Bush : Oh, eu nu … stai, ba da. Era fosforescent. Filmare pe timp de noapte. Imi amintesc acum.

Ingerul : Atunci cand a inceput sa se topeasca, paradoxal, avea impresia ca devine o statuie de gheata apoi in urmatoarea secunda se simtea ca si cum s-ar fi inecat in mijlocul unui ocean, apoi a murit. In acea zi tocmai implinea frumoasa varsta de opt ani. Din pacate nu a mai avut ocazia sa o sarbatoreasca. Va rog sa continuati ! Copii, acum doamna Bush va va explica de ce ati murit pentru ca, pe langa faptul ca este maritata cu fostul presedinte al Statelor Unite ale Americii, dansa este o doamna foarte desteapta deoarece a lucrat intr-o librarie. Va rog sa o ascultati copii !

Laura Bush : Cineva trebuia sa-l opreasca pe acest om. Chiar daca au murit foarte multi copii din Irak, trebuia sa facem aceste sacrificii. Nimeni nu ii vrea morti pe copii, trebuie sa intelegeti acest lucru, dar eu si cu Bushie vom avea intotdeauna constiinta incarcata din aceasta cauza. Bushie, asa ii spun eu sotului meu. Nu ar trebui sa-i spun asa in public, i-am promis. Nu as fi facut-o dar el a facut o gluma zilele trecute cum ca eu as fi ramas acasa sa fac curatenie, iar eu chiar fac curatenie in casa si in curte chiar, pentru ca imi place foarte mult sa fie curat. Dar el cateodata ma face sa ma simt ca o menajera. In orice caz, Bushie e un nume haios pentru un presedinte, nu credeti copii ? Presedintele Bushie. Fara acest razboi, Saddam ar fi pus mana pe putere si ar fi putut face rau oricarei tari, cum ar fi Statele Unite sau … ma rog, altei tari. Odata a gazat niste kurzi. Cati copii au murit pana acum ?

Ingerul : Bombardamentele nu au incetat niciodata de cand Razboiul din Golf s-a terminat. Niciodata.

Laura Bush : Dar cati, stii ?

Ingerul : Sute de copii. Mii de copii. 150000 de copii. 400000 de copii. Cine credeti ca ii numara ? Nimeni. Numai din cauza bolilor provocate de uraniul aflat in misile au murit cel putin 600000 de copii. Multi, foarte multi copii au murit.

Laura Bush : Oh Doamne. De ce sunt numai 3 dintre ei aici ?

Ingerul : Credem ca in felul acesta pot invata mai repede.

Laura Bush : Au nume ?

Ingerul : Au nume, dar nu vi le pot dezvalui.

Laura Bush : De ce ?

Ingerul : Nici asta nu am voie sa va spun. Imi pare rau

Urmeaza o pauza scurta.

Laura Bush : In regula dragutilor. Haideti sa va citesc ceva interesant din aceasta minunata carte pe care am adus-o. O sa va citesc acum ceva din care veti invata ca daca acceptati painea pe gratis, sau orice pe gratis, educatie, ingrijire, orice fel de lucruri, atunci va veti pierde libertatea si asta nu e ceva care sa ne bucure prea tare, nu-i asa ? Libertatea este ceea ce conteaza. Nu ca mancarea. Si stiu iubitule ca tu ai murit infometat, dar uite ce pijamale frumoase ai ! Intelegeti ce vreau sa spun ?

Ingerul : Copii, intelegeti ce vrea doamna Bush sa va spuna ?

Copiii se ridica in picioare, incep sa aplaude, dupa care se aseaza la locurile lor.

Ingerul : Copiii chiar va plac, doamna Bush.

Laura Bush : Si eu ii plac pe ei.

Ingerul : Ce carte este aceea pe care o aveti cu dvs. ?

Laura Bush : Este cartea in care se afla pasajul meu preferat, copii. Cartea este o nuvela ruseasca din secolul nouasprezece, si se numeste Fratii Karamazov, iar capitolul care imi place cel mai mult se numeste Marele Inchizitor. E o carte un pic cam grea pentru copiii vii, iar de obicei lor le citesc carti mai usoare, dar ma gandesc ca voi fiind morti, aveti orizonturile mult mai largite si vreti sa stiti lucruri mai multe si mai interesante. Sper sa va placa. Cred ca o sa va placa.

Ingerul : Cine este autorul ?

Laura Bush : Un epileptic compulsiv reactionar mistic anti-semitic geniu nationalist rus cu numele Fyodor Mikhailovich Dostoyevsky. Unii oameni spun ca a fost cel mai mare nuvelist care a existat vreodata, iar eu sunt de-acord cu acei oameni. Il iubesc, sunt oarecum chiar indragostita de el. Cred ca eu si cu el ne-am fi inteles de minune. Cred ca ar fi fost singurul care putea sa vada cu adevarat in sufletul meu, singurul care ma putea intelege. Si nu sunt singura care are aceasta parere. Pe Dostoyevsky l-au legat si l-au condamnat la moarte pentru tradare. Au zis ca-l impusca si dupa aceea nu au mai facut-o. Exact ca o gluma proasta. Copii, va imaginati cum e sa stiti ca o sa muriti si-apoi cand deschideti ochii sa descoperiti ca sunteti tot vii ? Ce oribil. Daca sotul meu s-ar fi aflat la conducere atunci, Dostoyevsky ar fi fost impuscat cu siguranta. Sotul meu intotdeauna isi face treaba pana la capat. Daca ar fi trebuit, ar fi executat mai mult de 100 de oameni pe zi si tot nu ar fi intarziat la ora lui de culcare. Sotul meu e obosit destul de des. Mai ales cand vine de la sala.

Ingerul : Doamna Bush ?

Laura Bush : Da, imi cer scuze. Ma gandeam. Unde eram ? Ah, la carte, da. In Fratii Karamazov, un ateu intelectual, Ivan, ii spune fratelui sau tanar si dragut, Aliosha, un poem pe care el l-a scris, despre Christos, Dumnezeul nostru. Al vostru nu, voi probabil sunteti musulmani.

Ingerul : Asa este.

Laura Bush : Ce dragut. Nu e nimic rau in asta sa stiti, dar aceasta este o poveste crestina, sigur e in regula ?

Ingerul : Copii ?

Copiii se ridica de pe scaune si incep sa aplaude. Dupa cateva secunde acestia se aseaza la locurile lor fara sa mai scoata vreun sunet.

Laura Bush : Bun. O sa iau asta ca pe un da. E o poveste universala. Pun pariu ca a fost tradusa chiar si in araba sau … ce limba vorbiti voi de obicei. Personajul lui Dostoyevsky, Ivan, este un arogant ca toti intelectualii, si un ateu desavarsit. Stiti si voi ca majoritatea intelectualilor sunt atei. Ei nu au nici un Dumnezeu, dar se cred oameni religiosi. Cu cat sunt mai destepti cu atat mai mult le lipseste Dumnezeu. Eu nu am nimic cu ei asa cum au altii, sa stiti. Ivan ii spune fratelui sau tanar povestea : Iisus vine pe pamant pe strazile Seviliei in timpul Inchizitiei Spaniole iar primul lucru pe care il face, si asta sunt sigura ca va intereseaza, este sa invie din morti o mica fetita. 

Laura Bush se opreste o clipa. Copiii nu au nici o reactie.

Laura Bush : Iisus spune "Ridica-te" si fetita cea moarta Il asculta si se ridica din sicriu tinand in mana un buchet de trandafiri rosii. Dar in acel moment, pe acolo trecea Marele Inchizitor care avea 90 de ani, si vede miracolul pe care l-a facut, asa ca Il aresteaza pe Iisus Christos si Il arunca intr-o inchisoare intunecata si mizerabila cu tot felul de sobolani purtatori de boli. Marele Inchizitor Ii zice "Stiu cine esti" – nu stiu cum se facea dar toata lumea Il recunostea pe Iisus imediat cum acesta aparea – "Stiu cine esti si am de gand sa Te ard de viu pe rug de dimineata, la fel cum am mai ars 100 si ceva de oameni si nu am intarziat nici macar un minut peste ora mea de culcare !". Ce mai crestin, nu ? 

Copiii nu reactioneaza.

Laura Bush : Daca sunteti atenti, copii, va veti da seama ca Marele Inchizitor este un om care L-a abandonat pe Dumnezeu in schimbul diavolului. El ii spune lui Iisus ca oamenii nu vor libertate si chiar daca ar avea-o, nu ar sti cum sa o foloseasca si din aceasta cauza exista biserica. Din punctul lui de vedere, oamenii vor paine. Nu-L vor pe Dumnezeu sau libertate, ei vor paine si posibilitatea de a face mici pacate din cand in cand. Iar Iisus nu ii da nici un raspuns. Copii, cand citesc aceasta opera extraordinara si incep sa ma gandesc mai profund la cuvintele pe care autorul le pune in gura Marelui Inchizitor, cateodata – desi stiu ca Marele Inchizitor este personajul negativ iar Iisus este eroul – imi vine sa strig "De ce naiba e atat de gresit sa hranesti oamenii cu un pic de paine ? Oare chiar nu observa nimeni ca mor copiii de foame si ajung in Rai imbracati in pijamale ?"

Sfarsit.

Numele original al acestei piese de teatru este "Only We Who Guard The Mystery Shall Be Unhappy" (traducere in lb. romana : Doar Noi Cei Ce Pazim Misterul Vom Fi Nefericiti). Traducerea si adaptarea textului din limba engleza in limba romana ii apartine in totalitate Capitanului BDT.

Totul trece dar nu totul se uita

Ultimul aparator

Acasa e unde ti-e inima

Restul e tacere

Supravietuitorul

Ultimul suflet liber

Civilizatie, progres, umanitate

Este nevoie de Badea

Banuiesc ca stim cu totii despre care Badea este vorba. Da, sunt pro Mircea Badea. Nu fac aceasta afirmatie pentru ca e la moda sau ceva asemanator, ci o zic pentru ca sunt de acord cu majoritatea lucrurilor pe care le spune si concluziile pe care le trage. O sa intru putin in detalii.

Mircea Badea este un ins din multime care intamplator are o tribuna, adica un loc special amenajat, o platforma de unde se poate adresa unui public larg. Am auzit oameni prin diverse locuri care spun ca se agita prea tare, altii spun ca este prea exagerat, altii se intreaba de ce nu pleaca din tara asta daca soarta Romaniei este atat de crunta cum o descrie el.

Eu sunt de parere ca niciodata nu te agiti destul de mult si de tare atunci cand sustii o cauza dreapta. Niciodata nu esti destul de scarbit, niciodata nu tipi destul de tare, niciodata nu esti prea exagerat, niciodata nu esti destul de revoltat atata timp cat cauza pentru care militezi nu este infaptuita.

Imi spuneti ca se agita prea tare ? Eu spun ca ar trebui sa se agite si mai tare de-atat. Ar trebui sa se manifeste de asa natura incat sa atraga atentia tuturor in legatura cu ceea ce se intampla, cu ceea ce NI se intampla. De ce se intreaba unii din ce cauza Mircea Badea nu paraseste tara cand de fapt ar trebui sa se intrebe de ce nu sunt mai multi ca el ?

Este nevoie de Mircea Badea, este nevoie de oameni cu caracter si personalitate, cu principii, cu valori si curaj. Da, curaj, pentru ca atunci cand el infrunta repercursiunile declaratiilor pe care le face la adresa unor oameni corupti, lacomi, cu o putere uriasa si bine infipti in anumite locuri, care il pot leza in multe feluri si pe multe cai, tu stai in fata televizorului si comentezi despre cati bani castiga el de la Antena 3.

Cu orice suma de bani l-ar remunera postul de televiziune, consider ca nu este indeajuns de mult in comparatie cu rolul pe care si l-a asumat in societatea noastra.

Este nevoie de Badea sa-mi spuna mie (mie = populatiei) in fiecare zi ca nu e corect si normal sa se intample un anumit lucru sau altul. Si trebuie sa tipe ca sa casc bine ochii si urechile, altfel s-ar putea sa ma trezesc intr-o zi si sa nu mai am nici o problema cu faptul ca nu mai sunt respectat, ca sunt scuipat in ochi si lovit cu sutul in fund. Acesta ar fi un scenariu destul de plauzibil.

S-ar putea sa ni se para normal sa traim in Evul Mediu, sa ne moara parintii si bunicii de foame si de lipsa medicamentelor, s-ar putea sa ni se para normal ca bebelusii sa arda prin spitale sau o fractura de brat a unui copil sa duca la deces, s-ar putea sa ni se para normal atunci cand copiii nostri trebuie sa parcurga pe jos cate 10 km pana la scoala, s-ar putea sa ni se para normal atunci cand doctorii si profesorii sunt impinsi si agresati de jandarmi si alte forte de ordine atunci cand isi cer drepturile, s-ar putea sa ni se para normal sa fim sclavi in tara noastra. Acest lucru mi se pare infiorator.

Oamenilor trebuie sa li se spuna ca au o problema atunci cand ministrul X spune cu zambetul pe buze ca daca mori de foame sa-ti mai iei inca un servici, sa li se spuna ca au o problema atunci cand presedintele tarii ne baga pumnul in gura si ne spune sa trecem granitele daca ne dorim un trai mai bun, ca doar ... asta am vrut dintotdeauna, nu ?

"Atitudinea este un lucru mic dar care face o diferenta mare." Winston Churchill

Tineti cont ca Mircea Badea este un om, nu un robot. Cei care il taxeaza pentru orice fleac, au o problema; nu vad imaginea de ansamblu. Nu numai ca este nevoie de Mircea Badea, este nevoie de mai multi Mircea Badea, toti cu cate-o portavoce in mana. Avem nevoie de oameni care au coloana vertebrala (metaforic, da ?), iar Badea este unul dintre ei. Sper sa nu renunte la lupta ! Sper sa nu o facem nici noi, restul !

Stay safe !

Youtube + Blog = Varza

Un lucru care l-am observat prin blogosfera (ce tras de par mi se pare cuvantul asta) este acea moda de a posta filmulete direct de pe Youtube. Foarte tare si foarte frumos, doar ca dupa un timp, super filmuletele de pe Youtube nu mai functioneaza. Si uite asa te trezesti ca ai un blog sau un site pe care ai postat 50 de filmulete de pe Youtube si peste cateva zile nu mai merg vreo 40.

Din cand in cand mai intra unu' ca mine care citeste cate-un articol si la sfarsit trebuie sa mai vada si filmuletul ca sa se edifice, doar ca ... filmuletul e plecat cu colindul. Adresezi o fraza vulgara (in gand sau mormaind) si te multi pe alt site / blog. Scriu despre asta pentru ca e ceva foarte raspandit. Mie personal mi s-a intamplat de foarte multe ori si in foarte multe locuri de pe net.

Cred ca varianta castigatoare o reprezinta descarcarea filmuletului in PC-ul personal si ulterior upload-ul. In felul acesta, daca X sau Y care a postat filmarea pe Youtube se razgandeste in privinta acesteia, adica o muta sau o sterge si link-ul nu mai este valabil, pe tine te doare la basca. Exista programe de download pentru Youtube si alte site-uri asemanatoare, da' ma rog ... lenea e mare. Ma duc sa-mi fac o cafea !

Peace !

Ce face Franta mă ?!?

Ce face, ce nu face, eu unul am ramas un pic cu gura cascata. Nu aveam nici o treaba cu Franta, chiar mi-era indiferenta. Era undeva intr-o zona neutra, nu aveam nici o simpatie dar nici o antipatie fata de aceasta tara. Pana de curand. Parlamentul francez a adoptat un proiect de lege care interzice portul vălului islamic in spatiul public. Ma uit asa ca prostu' si zic "Franta ? Ce face Franta mă ?".

Desi traiesc in anul de gratie 2010 intr-o tara unde drepturile mele de cetatean sunt incalcate in mod flagrant pe sistemul "Da-i la cap ca parca mai misca !", inca imi pastrez sistemul de valori in baza caruia pot sa deosebesc si sa realizez ce e bine si ce e rau, ce e posibil si ce e imposibil, ce e normal si ce e anormal. Urmatorul meu gand dupa ce mi-am autoadresat intrebarea de mai sus, a fost "Da' parca Franta nu avea un regim comunist. Ce e acolo ... dictatura ?". Nerespectarea acestei legi se sanctioneaza cu amenda si / sau cursuri de cultura civica. Barbatii care-si obliga sotiile sa poarte acest văl vor fi si ei sanctionati cu un an inchisoare si 30.000 de euro.

Eu inca mai cred in ideea ca toti oamenii sunt egali. Cel putin atunci cand vine vorba de drepturi. Cultura si credinta unui om nu poate fi ingradita si nu are voie a fi ingradita de nici un alt om sau grup de oameni, atata timp cat obiceiurile si stilul de viata al acestuia nu este deviat, deranjant sau nociv pentru cei din jurul sau. Atunci cand astfel de lucruri sunt interzise (iar acestea nu sunt orice fel de lucruri, sunt lucruri importante) se incalca chiar dreptul la LIBERTATE si LIBERA EXPRIMARE. Iar atunci cand incalcam dreptul la libertate si libera exprimare, ii insultam in cel mai grav mod posibil, pe cei care au aparat aceste principii cu pretul vietii lor.

Nici eu nu sunt de-acord cu felul in care femeia din spatiul islamic este tratata chiar la ea acasa. Nu sunt de-acord cu legile lor segregationiste, pedepsele si cu sistemul de ierarhizare. Nu sunt de acord cu multe lucruri care se intampla in acele zone pe care le-as numi "sensibile". Probabil ca nici ei nu sunt de acord cu multe dintre lucrurile dupa care eu ma ghidez in viata. De exemplu, eu cred ca Dumneze e de gaşcă si râde mult. Si face multe glume ... mai ales pe seama mea. In fine, asta-i alta poveste.

Ideea este ca desi nu sunt de-acord cu felul lor de a fi, din multe puncte de vedere (de exemplu, condamnarea la moarte prin bataie cu pietre sau sentinta cu moartea primita de femeile care au fost ... violate, exista celebrul caz al fetitei de 16 ani care a fost condamnata la moarte prin spanzuratore din cauza ca a fost violata. Nu stiu care a fost gandirea acolo, probabil ca nu mai era considerata ca fiind pura, ceea ce pentru mine este absolut revoltator, si altele in aceasta nota. Acestea sunt adevaratele lucruri care trebuiesc schimbate) militez pentru dreptul fiecarui om de a alege felul desfasurarii propriei vieti, propriului destin.

"Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apara pana la moarte dreptul tau de a o spune" Voltaire

Acei oameni au niste ideologii si conceptii impregnate adanc in modul lor de gandire, nu poti sa-i obligi sa fie altfel atunci cand sunt pe teritoriul tau. Nu poti sa-i impui cuiva sa fie altfel decat este. Nu stiu cate dintre femeile care folosesc o astfel de tinuta (vălul islamic) sunt de acord cu schimbarea vestimentatiei odata ajunse pe teritoriul Frantei. Pentru acestea, mersul in public cu fata descoperita este ceva de neconceput, este o rusine, un lucru extrem de neavenit.

Cum poti tu Franta, sa argumentezi o astfel de decizie ? Cum te astepti ca tu si lucrurile fundamentale in care crezi sa fie respectate atunci cand dovedesti ca nu dai doi bani pe cultura si istoria altuia. Cred ca domnul Dreptate si cu domnul Corectitudine sunt plecati undeva in concediu. Ma bucur ca fac parte dintr-o tara libera (inca). Si cam atat.

Keep on rockin' in the free world !

Sa ne motivam singuri

Vrei sa te lasi de fumat, vrei sa strangi bani, vrei sa scrii o carte, vrei sa faci ... ceva. Dar nu reusesti. Dureaza prea mult iar ceea ce dureaza prea mult, pare irealizabil. Da, suntem toti la fel. Dar vreau subliniez o fraza : timpul trece si daca-l folosesti si daca nu-l folosesti.

De exemplu, iti doresti sa termini o facultate, dar 3 sau 4 ani din viata ta inseamna mult. Orice se poate intampla in intervalul acesta de timp, asa ca te lasi pagubas. Mai bine iti gasesti alta ocupatie, cine stie, poate ai noroc si reusesti sa-ti aranjezi viata in asa fel incat scoala sa nu mai fie importanta pentru viitorul tau. Apoi trec cei 3 sau 4 ani pe care i-ai fi "pierdut" facand acea facultate, si te trezesti ca nu ai progresat deloc. Privind retrospectiv, oftezi si iti pare rau ca nu ai facut ceea ce trebuia dar timpul nu mai poate fi dat inapoi.

Vrei sa iti cumperi o masina sau poate un apartament, dar ti-e greu sa pui deoparte o suma de bani intr-un cont sau intr-un borcan din biblioteca. Trebuie sa strangi cativa ani buni ca sa reusesti sa achizitionezi ceea ce-ti doresti iar tu nu esti genul de persoana care sa stranga. Chiar daca reusesti sa strangi cativa banuti o perioada de timp, la un moment dat intervine ceva si dai cu pusculita de pamant. Apoi trec zilele, lunile, anii ... si cand se iveste o oportunitate, ceva ce ar fi putut fi accesibil pentru tine daca aveai vointa, regreti.

Cam asa se intampla cu majoritatea oamenilor. E greu sa construiesti ceva pe termen lung incepand de la nimic. De fiecare data ti se pare prea tarziu, ti se pare ca ocaziile pe care le puteai avea au trecut demult pe langa tine. De fiecare data ti se pare ca esti ori prea sarac, ori prea in varsta, ori prea ghinionist ca sa poti sa demarezi un proiect. Si e pacat.

Majoritatea oamenilor nu realizeaza faptul ca niciodata concursul de imprejurari nu va fi perfect. Niciodata universul nu se va alinia de asa natura incat tie sa nu-ti lipseasca niciodata nimic. Tot timpul vei avea nevoie de ceva ca sa faci altceva. Tot timpul. Ideea este sa faci ceea ce iti propui sa faci ACUM, folosind tot ceea ce ai la indemana. Toate inceputurile sunt grele dar nimic nu este imposibil.

Gandeste-te la ceea ce vrei sa faci. Ia o foaie de hartie si scrie pe ea ce iti doresti. Un singur lucru pe care ti-l doresti mai mult ca orice. Apoi documenteaza-te bine. Cauta metodele necesare care te pot duce la indeplinirea dorintei. Dupa ce le-ai gasit, alege-ti una dintre ele sau combina-le, ia cate putin din fiecare si creeaza tu o metoda numai a ta. Nu lua in considerare intervalul de timp necesar. Cum ai reusit sa stai pana acum fara acel ceva pe care il vrei, vei putea sa stai si de-acum inainte pana cand il vei avea. Dar nu lasa viata sa treaca pe langa tine fara sa te bucuri de acel lucru.

"Ce nu e inceput azi, nu e niciodata sfarsit maine." Johann Wolfgang von Goethe
 
Dupa ce ti-ai dat seama de ceea ce iti doresti si de felul in care il poti avea, trage cu toata puterea in acea directie. Chiar daca dureaza o vesnicie, nu te da batut, nu te lasa tras inapoi, nu abandona ! Lucreaza in fiecare zi cate putin la faurirea visului tau. Stabiliste-ti o norma de lucru si niste nivele. De fiecare data cand reusesti sa termini un nivel, recompenseaza-te ! Cumpara-ti o lada de bere, iesi intr-un club sau bar si fa o noapte alba sau pur si simplu pune-ti un afis pe perete pe care sa scrii cu litere mari ceea ce ai realizat.

Atunci cand alergi intr-o cursa, nu e important sa termini primul, e important sa termini cursa. La sfarsitul vietii, oamenii vor avea tot timpul regrete. Secretul e sa le reducem cat de mult putem, avand in jurul nostru oameni si lucruri care ne plac, ne trebuie si avem nevoie, chiar daca unele dintre ele sunt mai greu accesibile. Fi un castigator !

Cum se fac banii pe net

Intrebarea pe care si-a pus-o aproape fiecare utilizator al internetului "Cum fac si eu bani stand in fata PC-ului ?" e la fel de populara precum intrebarea "Cum s-a format Universul ?", cel putin din punctul meu de vedere. Toti ne dorim sa descoperim o carticica cu instructiuni care sa ne spuna pas cu pas ce avem de facut pentru a genera sume de bani indeajuns de mari care sa ne permita sa ducem o viata fara de griji pana la adanci batraneti. Toti ! Sau, ma rog ... 99,9 % dintre noi. Probabil ca Dinu Patriciu nu si-a pus niciodata problema cum sa faca bani din activitati online. El si altii ca el.

In cruntele mele incercari de a gasi metode de castigare a banilor prestand diferite activitati prin mediul virtual, am reusit sa acumulez cateva cunostinte legate de acest domeniu. Raspunsul meu la intrebarea "Cum se fac banii online ?" este : Greu, cu rabdare, ambitie si nervi intinsi la maxim.

Nu o singura data am dat peste filmulete sau mai stiu eu ce texte interminabile de pe N site-uri care o lungesc o jumatate de ora despre cat de bine e sa faci bani din comfortul casei tale, iti prezinta pe X sau pe Y care castiga nu stiu cate mii de dolari saptamanal lucrand online, si la sfarsit iti baga pe gat un produs (de obicei carti virtuale sau vreun pachet cu nu stiu ce cd-uri) care o sa te invete si pe tine sa devii milionar peste noapte. Bineinteles ca de fiecare data produsul e la oferta si costa mult mai putin decat ar costa in mod normal, si oferta e limitata asa ca trebuie achizitionat cat mai repede, iar daca il achizitionezi acum mai primesti si nu stiu ce alte tampenii in plus. Suna cunoscut ? Cine stie, cunoaste !

Sa trecem peste "milionarii" astia care au gramezi de bani si vor sa te invete si pe tine cum sa-i faci si pentru ca ei au o gramada de bani, te vor taxa mai ieftin decat in mod normal (Uau ... ce noroc pe capul nostru). O sa ma straduiesc sa insir cateva metode de a genera profit din activitati online. Probabil ca o parte dintre cei care citesc acest articol le cunosc deja. Metodele sunt reale si realizabile, dar volumul de munca este urias. Banii nu pica din cer ... nici macar pe net !

1. Blogging - Functioneaza cam asa : Iti faci un blog (sau un site) care sa genereze trafic, adica sa faci cat mai multi oameni sa vina pe coltul tau de net si sa-ti admire munca. Cand ai un numar de vizitatori acceptabil si constant, decorezi frumos locul cu cateva reclame pentru care esti platit. Reclamele pot fi de mai multe genuri, pot proveni din mai multe locuri, pot veni singure la tine sau le poti lua singur.

Acum despicam un pic firul in patru. Ca sa ai trafic, iti trebuie continut original si interesant. Ca sa ai asa ceva, trebuie sa fi serios si pus pe treaba. Reclamele pot fi de genul Google Adsense (unde esti platit de fiecare data cand cineva face click pe reclama respectiva) sau poti fi abordat de cineva care doreste sa isi promoveze un produs pe site-ul / blogul tau, tu fiind recompensat cu o suma de bani lunar (sau saptamanal sau zilnic), in functie de contractul pe care-l faci cu respectivul ins. Bineinteles ca exista si posibilitatea de a aborda tu persoane sau firme dornice de promovare si a le face propuneri.

2. PTC - Functioneaza cam asa : PTC sau Paid To Click (platit pentru click-uri) este o metoda destul de populara si folosita de un numar foarte mare de internauti. Iti faci un cont pe un site PTC (le gasesti folosind Google) apoi primesti un numar de link-uri pe care trebuie sa faci click. Fiecare link te va redirectiona pe un site iar tu trebuie sa poposesti cateva secunde, 20 sau 30 la numar, dupa care treci la urmatorul link. Dupa fiecare vizita, in contul tau va intra o suma de bani (care e foarte mica, aprox. 0,1 $ sau chiar 0,01 $). Scopul site-urilor PTC este de a genera trafic pentru alte site-uri care platesc la randul lor. O alta modalitate de a face cativa banuti cu site-urile PTC este aceea de a inscrie alte persoane in aceasta activitate, prin link-ul de referal pe care-l vei primi.

De exemplu, eu sunt activ pe un site PTC si reusesc sa te conving si pe tine sa te inscrii si sa faci acelasi lucru. Iti dau un link (link-ul meu de referal), tu te inscrii si incepi sa faci click-uri. Datorita faptului ca tu esti adus de mine si esti un membru activ, eu sunt recompensat cu o suma de bani in functie de castigurile pe care tu le realizezi, fara ca tu sa ai vreo pierdere din venituri. Daca tu la randul tau reusesti sa determini alti oameni sa se inscrie folosind link-ul tau de referal, eu iarasi am de castigat o suma de bani de pe urma membrilor adusi de tine, iar tu ai de castigat de pe urma lor, fara ca veniturile acestora sa fie afectate in vreun fel. Banii pot fi retrasi prin PayPal, Alertpay, E-Gold sau altele, in functie de site.

3. ClickBank - Functioneaza cam asa : Iti faci un cont pe clickbank.com, iti alegi unul (sau mai multe) dintre produsele pe care altii vor sa le vanda prin intermediul acestui site. Vei avea un link personalizat pentru fiecare produs ales. Promovezi puternic link-ul respectiv prin diverse locuri cum ar fi forum-uri, bloguri, site-uri, retele de socializare. De fiecare data cand cineva ajunge pe site-ul celui care vinde produsul respectiv datorita link-ului tau (pe care l-ai promovat din greu) si il cumpara, tu primesti un procent din valoarea acelui produs. Procentele difera in functie de produsul ales de tine pentru a-l promova (ma refer la link-ul produsului, tu promovezi link-ul si implicit produsul). Banii ii primesti prin posta sau intr-un cont bancar.

4. Second Life - Functioneaza cam asa : Te duci pe secondlife.com, iti faci un cont si incepi sa te joci. Da, Second Life este un joc. Cel mai avansat joc in materie de realitate virtuala. Odata intrat in joc, caracterul ales de tine (sau avatarul tau) poate interactiona cu avatarele celorlalti jucatori in mediul virtual. In acest joc, pe langa multele lucruri pe care le poti face, poti incepe o afacere. Banii castigati in Second Life pot fi transformati in bani reali la tine in buzunar, sau ma rog ... pe card. Cred ca acest gen de business ar surade oricui, sa faci bani jucandu-te, insa e nevoie de o perioada de timp inainte de a incepe sa produci verzisorii. Intai trebuie sa inveti cum sa-ti folosesti avatarul, sa folosesti meniul, sa vizitezi diverse locatii din joc pentru a-ti putea face niste pareri si impresii, etc.

Poti demara o afacere cu un magazin de haine, de casute, de masini, de orice. Poti castiga bani avand un job (fotomodel, dansatoare, vanzator etc.) sau poti fi patronul unui bar sau club. Poti achizitiona o parcela de pamant (da, pamant virtual) pe care o poti imparti in bucatele mai mici pe care apoi le inchiriezi altora. Posibilitatile sunt foarte multe. Pentru a ajunge la acest nivel in Second Life iti trebuie mai intai rabdare si curiozitate pentru a te familiariza cu toate optiunile si comenzile, care par destul de complexe la prima vedere pentru un incepator.

La acest articol e posibil sa existe adaugari in viitor.

Sa bloggerim deci

Ma uit prin blogosfera si vad ca sunt o gramada de insi care au bloguri interesante. Spun ca pot avea si eu unul apoi ma apuc de treaba. Dupa ce creez blogul "cu de toate" si postez cateva articole, realizez ca nu prea am vizitatori. "Hmm ... ceva nu fac bine" imi spun eu. Incep sa ma documentez.

Aud de la profesionisti in ale blogging-ului ca trebuie sa te axezi pe o tema anume atunci cand ai un blog pe care vrei sa-l cresti mare.

Zic "Bine", imi aleg o tema, creez un alt blog si incep sa scriu. Scriu ce scriu si dupa aceea imi dau seama ca vreau sa vorbesc si despre altceva, ceva care este in afara temei blogului. Ma enervez. Dupa ce-mi trece, ma gandesc eu putin si ajung la conlcuzia ca si un blog pe doar cateva teme ar merge. Zis si facut, o iau de la inceput. Fac blogul, aleg temele subiectelor postate, pierd multe nopti si la sfarsit observ ca tot nu prea am vizitatori. Fir-ar ...

Nu ma dau batut. Imi storc creierul in continuare. Ce nu fac eu bine ? Navighez pe internet in cautarea raspunsului si la un moment dat mi se aprinde beculetul. Daca vreau sa am un blog care sa genereze mult trafic, trebuie sa-l fac in limba engleza. Bine, dar e o munca enorma aceea de a creea continut original in limba engleza (avand in vedere ca limba engleza nu e tocmai limba mea nativa). Gasesc destul de repede solutia ! O sa fac copy si paste de prin alte locuri (stiu ... foarte urat din partea mea). Cat de simplu este.

O iau de la capat. Creez blog, fac copy / paste la greu, pierd multe nopti cautand lucruri interesante care sa le pot pune la mine pe blog, apoi astept. Si astept, si astept si tot astept. Si vad ca Google nu-mi indexeaza blogul. Cad in genunchi si strig "De ce e lumea asta atat de cruda cu mine ?". Bineinteles ca nu-mi raspunde nimeni. Caut singur raspunsul si-l aflu intr-un final.

Google nu ma indexeaza din cauza ca am continut copiat. Si dupa cum stim cu totii, nu e frumos sa furi si sa profiti de munca altuia.

Concluzia la care am ajuns este aceea ca daca vrei sa ai un blog bun, trebuie ca pe langa timpul petrecut in fata monitorului cu degetele bagate in tastatura, sa depui si un picut de munca intelectuala. Continutul original al unui blog sau site va fi intotdeauna apreciat, indiferent daca acesta este in limba romana sau engleza sau oricare alta.

Si astfel s-a nascut blogul Blog de Treabă, un colt de net cinic, sarcastic, amuzant si cu o bogata valoare informationala. Un colt de net asa ... mai de gaşcă. Sa bloggerim deci !

Autorul si administratorul acestui blog este Capitanul BDT. Capitanul considera ca lucrurile pe care le va scrie sunt mai importante decat adevarata sa identitate asa ca toate articolele de pe http://blogdetreaba.blogspot.com vor fi semnate cu acest pseudonim.

Long Live !